100 de ani de la Octombrie Roșu, 75 de ani de la Stalingrad. Există motive de sărbătoare?

Octombrie 2017 poate fi descris ca unul din cele mai rușinoase momente din istoria poporului rus care, cedându-și demnitatea, a sfârșit prin a fi sodomizat timp de 75 de ani de o clică de aventurieri răuvoitori dornici să testeze pentru prima dată în istorie comunismul. Dar momentul se poate dovedi și mai rușinos în cazul în care actualele autorități de la Moscova vor organiza festivități cu ocazia acestei aniversări. Vom vedea oare „fața” bolșevică a regimului Putin sau totul se va sfârși cu o nouă condamnare a comunismului?

Dar anul 2017 nu ne aduce doar o comemorare a revoluției leniniste din 2017. Rușii au în acest an un adevărat prilej de sărbătoare în timp ce poporul român este obligat să țină doliu. Cei 75 de ani care au trecut de la începutul bătăliei de la Stalingrad sunt 75 de ani trecuți de la lupta ce a înclinat balanța celui de-al Doilea Război Mondial în direcția Rusiei Sovietice dovedindu-se în același timp și cel mai mare dezastru din istoria unei armate române aflate de partea invadatorului nazist.

A meritat oare acest uriaș sacrificiu al armatei noastre? Trebuia să trecem Nistrul? Ce am căutat la Stalingrad?

Aceste întrebări s-au mai pus și cu alte ocazii și se vor pune din nou și din nou. Dacă privim retrospectiv vom vedea că așa-zisa greșeală a armatei române de a trece Nistrul și a merge până la Stalingrad nu a fost de fapt o greșeală ci o decizie înțeleaptă. Mareșalul Antonescu a fost acuzat și răsacuzat de numeroase ori din această cauză inclusiv de către Molotov și alte mari personalități ale taberei Aliaților. Rușii au justificat oarecum ocuparea României prin faptul că aceasta din urmă a participat alături de naziști la invadarea „patriei comunismului”. Însă dacă ne uităm în urmă vom vedea că, în ciuda faptului că nu au participat la invadarea URSS, țări precum Cehoslovacia, Polonia sau Țările Baltice au sfârșit prin a fi ocupate la finalul războiului de armata rusă învingătoare. Astfel încât în cazul în care naziștii nu ar fi câștigat războiul contra bolșevismului, soarta României era pecetluită. Ea ar fi sfârșit mai devreme sau mai târziu ca gubernie rusească. Astfel istoria îi dă dreptate mareșalului Antonescu care mai mult decât probabil a citit pericolul reprezentat de internaționalismul comunismului, conducătorul român fiind obligat să ia astfel parte la „cruciada contra comunismului ateu”. Un comunism pentru care unica șansă de a supraviețui consta într-o continuă expansiune în dauna celorlalte sisteme socio-politice mult mai sănătoase.

În ciuda faptului că s-a dovedit aproape în totalitate falimentar, comunismul încă mai atrage admiratori care dovedesc o crasă necunoaștere a istoriei. Din SUA până în China, ideologia lui Marx și Engels renaște fiind propagată și de personalități care au făcut avere datorită capitalismului (dușmanul existențial al comunismului). Va fi comunismul ideologia ce va ghida societatea viitorului, așa cum doresc liderii Ocultei mondiale, sau capitalismul, cu toate păcatele sale, se va dovedi în final sistemul viabil pentru întreaga planeta?

Autor: Cimpoieru Ciprian