Capitalism versus socialism – o luptă eternă

Cunoaștem astăzi că gradul de libertate într-o societate modernă este direct proporțional cu cantitatea de bani din buzunar. Lumea nu iubește însă banii pentru ceea ce sunt în sine (o bucată de hârtie a cărei valoare poate însemna totul sau nimic) ci pentru libertatea și puterea pe care aceștia o oferă celui care îi deține.

Putem considera lorzii feudali ca fiind precursorii nababilor capitaliști de astăzi, domeniul lor feudal fiind administrat ca o adevărată afacere iar angajații exploatați la sânge. Într-o societate stratificată precum cea medievală singura soluție de a scăpa de jugul feudal era o revoltă împotriva ordinii stabilite. Dar odată cu epoca industrială și apariția capitaliștilor autentici s-a ajuns și la o societate mai permisivă, răspunsul plebeilor exploatați dur de către industriașii capitaliști fiind socialismul.

Lorzii feudali aveau multe în comun cu statul (ei chiar erau statul) și cu capitaliștii exploatatori, această combinație putând duce la rezultat periculos și anume fascismul. Acesta apare atunci când o mână de indivizi bogați și interese corporatiste preiau controlul asupra instituțiilor statului servindu-se de acesta pentru a-și promova propria Agendă.

Calitățile socialismului nu pot fi negate decât de cei ce lucrează la privat, dar și aceștia sfârșesc prin a-și da seama că greșesc în momentul în care sunt dați afară și găsirea unui loc de muncă devine o cursă fără sfârșit. Dacă calitățile socialismului nu pot fi negate nici defectele lui nu pot fi ascunse. Slaba adiministrare a banului public este cea mai mare problemă și se datorează mai ales faptului că funcționarul public conștientizează că visteria Statului este foarte bogată permițându-i să facă cheltuieli nesăbuite. În al doilea rând, în schimbul securității oarecum relative pe care o oferă, Statul cere supunere fanatică chiar dacă măsurile luate de conducerea țării nu sunt în interesul cetățeanului de rând. Și în final avem pericolul latent reprezentat de posibilitatea instalării unui dictator de tip stalinist în fruntea țării. Este coșmarul cu care s-au confruntat și se confruntă multe din statele lumii dar care poate fi depășit prin înarmarea populației și crearea unei constituții care să garanteze pentru vecie drepturile și libertățile elementare ale cetățenilor.

Capitalismul este asemenea selecției naturale. Toți se luptă să ajungă sus dar puțini reușesc acest lucru, în timp ce marea majoritate sfârșesc prin a pieri sau prin a-l sluji pe cel mai puternic. Muncitorii care trudeau pe nimic în marile uzine americane la sfârșit de secol XIX și început de secol XX trăiau în țara celor liberi dar nu se bucurau deloc de posibilitățile pe care o oferea aceasta. Mulți și-au sfârșit astfel viața. Socialismul a fost salvarea pentru mulți apărând într-o societate care glorifica libertatea dar care o oferea cu zgârcenie doar câtorva aleși. Deși conducătorul ideal nu există, portretul său robot ar trebui să includă și abilitatea de a face echilibristică perfectă între măsurile de tip socialist și cele care sprjină inițiativa privată. La începutul regimului Ceaușescu, spre sfârșitul anilor 1960 conducerea țării lăsase un anumit nivel de libertate inițiativei private, fără a uita însă să promoveze programe sociale extinse. Rezultatul a fost o perioadă din istoria țării noastre la care mulți privesc cu nostalgie.

Autor: Cimpoieru Ciprian