Comunicarea nonverbală se referă la modalităţile de exprimare în care nu se folosesc cuvinte sau limbajul scris. Acest tip de comunicare este apreciată de unii, și criticată de alții.
Comunicarea non-verbală este cea mai folosită formă de comunicare din viața omului. Atunci când conversăm cu cineva, doar o mică parte dintre informațiile pe care le transmitem provin din cuvinte. Savanții au estimat că 60% și 70% din ceea ce facem transmitem prin limbajul corpului;
Ca de ex: gest, privire, aparență, postură și exprimare.
Comunicarea nonverbală se realizează prin mai multe soiuri de semne:
– imagini senzoriale (vizuale, auditive, olfactive, etc.),
– mișcări ale corpului,
– gesturi,
– sunete, etc.
Caracteristicile comunicării nonverbale:
- Comunicarea nonverbală menține o relație cu comunicarea verbală, deoarece, tind să fie folosite împreună.
- În multe cazuri, comunicarea nonverbală acționează ca un regulator al procesului de comunicare, contribuind astfel la extinderea sau reducerea semnificației mesajului.
- Procesul de comunicarea nonverbală variază de la o cultură la alta.
- În general, comunicarea nonverbală este folosită mai mult decât comunicarea verbală, deoarece poate însoți, termina, modifica sau înlocui comunicarea verbală.
Printre sistemele de comunicare non-verbală se regăsesc:
- Limbajul trupului. Gesturile noastre, mișcările, tonul vocii, hainele noastre, chiar și mirosul corpului nostru face parte din mesajele transmise, atunci când comunicam cu ceilalți.
- Limbajul codurilor. Acesta are mai multe forme de comunicare nonverbală, printre care: Codul lui Morse, codurile universale (sirene, Morse, Alfabetul Braille, limbajul semnelor), coduri semi-universale (sărut, semne de doliu și de deces), coduri private sau secrete (semnale arbitrilor de fotbal).
