Colectivismul-noua religie a mileniului III

Ce au in comun fascismul, comunismul si socialismul?

Toate aceste ideologii promoveaza colectivismul. Sau mai bine zis sacrifica interesele individului in favoarea comunitatii. A pune pe primul plan binele comun in dauna binelui individului pare nobil. Insa trebuie sa realizam un lucru. Comunitatea nu este ceva palpabil. Nu poate fi vazuta sau atinsa. Ea este un lucru abstract, insa individul este un lucru real, palpabil ce poate fi determinat. O comunitate este formata din indivizi pe care ii poti vedea sau atinge. Interesul grupului mai presus de cel al individului insa a fost si este folosit de despoti si demagogi pentru a-si consolida si pastra puterea. O alta diferenta fundamentala intre colectivisti si individualisti este urmatoarea: individualistii cred ca oamenii se nasc cu drepturi (sau altfel spus acestea le sunt date de Dumnezeu).

Colectivistii pe de alta parte spun ca aceste drepturi le primesc dupa ce se nasc. Sau mai bine zis le sunt date de catre stat. Marele pericol este insa altul. Acela ca statul, chiar daca le da oamenilor aceste drepturi, le poate lua inapoi. Aceasta este diferenta fundamentala dintre colectivisti si individualisti. Constitutia Uniunii Sovietice si Declaratia Universala a Drepturilor Omului sunt documente pur colectiviste. Mai bine spus ele promoveaza un principiu periculos pentru libertatea individului: statul poate sa iti dea drepturile si tot statul ti le poate lua.

Pentru a fi mai convingator citez din Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
Art.29 : „In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.”
Mai bine spus: dupa ce se enumera toate drepturile si libertatile pe care le avem ni se aduce in vedere faptul ca aceste libertati vor fi ingradite in favoarea binelui comun. Un dictator poate invoca astfel binele comun ori de cate ori doreste sa isi consolideze puterea politica.

Orice om este liber sa faca ce doreste atata timp cat prin ceea ce face nu provoaca rau celui de langa el sau proprietatii acestuia…Statul nu este in masura sa stabileasca comportamentul pe care sa il adoptam intr-o anumita situatie. Daca statul ar fi condus de oameni perfect morali si inteligenti se mai poate discuta. Insa statul e condus de indivizi corupti si coruptibili care vor folosi orice prilej pentru a pastra si consolida puterea. Nu este exclus ca acesti indivizi fara scrupule sa regizeze crize politice, sociale si economice pentru a ne ingradi drepturile. Parintii Fondatori ai SUA erau aproape cu totii de parere ca drepturile individului sunt ceva cu care ne nastem (sau mai bine spus ne sunt date de Dumnezeu).

Ei au dorit sa reduca la minim implicarea Statului in viata omului deoarece stiau ca Statul este un slujitor periculos …Iar din simplu slujitor se poate transforma intr-un stapan atotputernic asupra mintii ai trupului noastru.

Autor: Cimpoieru Ciprian