În casa de nebuni numită Planeta Pământ, Coreea de Nord este nebunul neînțeles, în timp ce SUA este nebunul cel mai periculos. Țara asiatică face în prezent notă discordantă pe un continent asiatic năpădit de dictaturi și tiranii.
Dar de ce mai există o astfel de anomalie în lumea noastră pe care o credem modernă?
Pentru asta trebuie să îi mulțumim Ocultei mondiale ale cărei obiective sunt totuși nebuloase pentru mulți dintre noi. La sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial, Oculta mondială avea nevoie de un nou conflict în urma căruia complexul său militaro-industrial să câștige bani buni. Avea nevoie de asemenea de un nou conflict care să terorizeze omenirea astfel încât Agenda de centralizare a puterii la nivel planetar să meargă mai departe.
Peninsula Coreeană a jucat în Asia rolul pe care l-a jucat Germania în Europa și anume de focar al Războiului Rece. Coreea de Nord există astăzi doar pentru că Oculta mondială avea nevoie să extindă Războiul Rece și pe continentul asiatic. Iar planul le-a reușit, dar sfîrșitul putea fi prematur pentru Coreea de Nord în timpul Războiului din Coreea. Odată cu intervenția forțelor Națiunilor Unite în Peninsula Coreea soarta bătăliei s-a întors împotriva conducerii comuniste și doar intervenția trupelor chineze a întors situația. Dar chiar și așa, trupele Națiunilor Unite conduse de generalul Mac Arthur ar fi putut învinge amenințarea comunistă. Asta dacă generalul ar fi fost lăsat. Pentru a preîntâmpina invazia forțelor chineze generalul american a dat ordin ca podurile de pe râul Yalu să fie distruse însă ordinul i-a fost contramandat de Washington. Se părea că cineva din capitala americană încă avea nevoie de Coreea de Nord. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu care durează și azi, dar care poate fi pus în pericol în orice moment. SUA folosește însă ca pretext Coreea comunistă pentru a menține trupe în această parte de lume. Este un schimb foarte periculos deoarece regimul comunist este un pericol latent pentru întreaga regiune.
Pentru o Coreea de Nord nucleară îi putem mulțumi după cum spune New York Post, lui Jimmy Carter și Bill Clinton. Pe lângă faptul că Jimmy Carter, negociator pentru pace în Peninsula Coreeană, le-a dat nord-coreenilor două reactoare nucleare, politica de împăciuire a președintelui Clinton a pus omenirea în fața unui guvern nord-coreean înarmat până în dinți. Guvernul SUA se află în aceeași situație și cu Iranul Ayatollahilor care este suspectat că urmărește ambiții nucleare. Vom vedea dacă președintele Trump va adopta aceeași politică de împăciuire și în cazul aceste țări sau va adopta un ton mai dur care poate duce la război.
Autor: Cimpoieru Ciprian
