“Asta dacă se vrea!”, susţine deputatul Mario Ernest-Caloianu.
„Urmând modelul ţărilor europene cu un grad de absorbţie al fondurilor europene de sută la sută şi chiar peste, (vezi Italia, Spania în 2010 – 2012), încă din campania pentru alegerile parlamentare din 2012 mi-am asumat introducerea şi susţinerea unei propuneri legislative care să elimine prin aplicarea sa eternă <<Confuzie>> care se face la selecţia operatorilor economici care participă la atribuirea de contracte publice de lucrări sau servicii.
Practica a dovedit că autorităţile contractante “nu ştiu” şi, de multe ori, confundă criteriile de eligibilitate cu criteriile de evaluare ale unei oferte.
Câţi primari, şefi de consilii judeţene sau manageri n-ar fi feriţi de puşcărie dacă n-ar mai avea posibilitatea de a da lucrări publice “cu dedicaţie”, stabilind în caietele de sarcini criterii de eligibilitate concepute în aşa fel încât să se potrivească mănuşă câte unei firmuliţe de apartament, cu doi salariaţi, dar cu un ”potenţial” excellent?!
O autoritate, un organism imparţial, care să clasifice operatorii economici pe criterii de domeniu de activitate, capacitate tehnică, pregătire a personalului, etc., şi care să elibereze un certificat care să ateste categoria în care aceştia se încadrează poate rezolva şi elimina “cancerul” din achiziţiile publice.
Pe de o parte vor veni la certificare doar cei care sunt capabili să îndeplinească doar criteriile impuse, pe de altă parte, autorităţile contractante comisiile, primarii, şefii de consilii judetene, etc., nu vor mai avea nimic fantezist de inventat. Certificatul de categoria X, clasa Y, va fi dovada eligibilităţii în care se încadrează lucrarea sau achiziţia de servicii.
Proiectul meu de lege, depus la Camera Deputaţilor în 26.06.2013, prevede înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Certificarea şi Clasificarea Operatorilor Economici Elegibili. Se înfiinţează Tabloul Naţional Unic al Operatorilor Economici Eligibili în care sunt înscrişi toţi cei care corespund criteriilor de eligibilitate, pe categorii de activităţi, conform CPV. Încă din primele zile, acesta a fost întâmpinat cu reticenţă, primind aviz negativ atât din partea Guvernului, cât şi a Consiliului Economic şi Social. În comisia economică de la Senat, concluzia a fost <<că este o idee bună, dar…>>
În februarie 2014, Senatul a respins proiectul şi l-a înaintat la Camera Deputaţilor, urmând a parcurge calea dezbaterilor în comisii.
PL-X 259/02.09.2013 nu a mai apărut pe nicio ordine de zi.
Este oare prea drastică măsura reglementării eligibilităţii la atribuirea contractelor publice de achiziţie de lucrări şi servicii? Să fie oare o jenă în a pune în aplicare nişte criterii clare de departajare a competenţelor?
În februarie 2014, noua directivă europeană referitoare la achiziţiile publice menţionează clar posibilitatea ca statele membre să înfiinţeze astfel de organisme de certificare. Şi, în mijlocul acesteti tăceri referitoare la subiect, deodată, explodează o lumină!
Ministrul Teodorovici, în cadrul unei întâlniri publice de la Slobozia-Ialomiţa, afirma că, în mandatul său ca ministru, într-un viitor Guvern, preocuparea sa de bază va fi înfiinţarea Tabloului Naţional Unic al Operatorilor Economici Elgibili!
Desigur, o idee originală, care va face ca absorbţia fondurilor europene să fie mult facilitată. Şi mă provoacă la un pariu.
Da, domnule Teodorovici, acesta este un pariu pierdut pentru dumneavoastră. Iniţiativa a fost şi va rămâne în continuare a mea. Sigur, Parlamentul se pare că a devenit o anexă a Guvernului din care faceţi parte. Este posibil ca, în viitorul apropiat, o Ordonanţă … de Urgenţă … să legifereze un proiect depus în urmă cu un an şi mai bine de către mine.
Să fie oare mintea de pe urmă a românului, să fie oare presiunea UE sau o simplă coincidenţă că aţi avut “ideea” de a propune înfiinţarea “Autorităţii”.
