Donald Trump versus Federația Rusă

În fișa postului fiecărui POTUS (President Of The United States) este menționată obligativitatea respectării de către așa numitul „cel mai puternic om din lume” a Agendei Noii Ordini Mondiale. Asta îl transformă pe președintele american într-o persoană manipulabilă și șantajabilă. Este perfect adevărat că diferențe de viziune există între președinții americani precum și între membrii celor două mari partide americane fie că este vorba de cel republican sau de cel democrat. Poate unii președinți sunt pentru interzicerea armelor de foc sau a accesului transgenderilor în armată în timp ce ceilalți sunt împotriva. Și asta chiar dacă aceste mici diferențe de viziune se pot opune pe moment planurilor Ocultei mondiale. Dar important este că agenda Ocultei mondiale merge mai departe, iar președintele Trump a fost obligat să își dea seama de asta. Poate cu frumosul sau poate cu mai puțin frumosul.

Pe moment Agenda Noii Ordini Mondiale impune demonizarea Rusiei, deteriorarea relațiilor cu această țară până în punctul în care nu mai pot fi reparate și pregătirea unui posibil război cu statul euro-asiatic. În timp ce sancțiunile curg asupra Rusiei, Trump nu își va exercita dreptul de veto pentru a le opri și pentru a preîntâmpina înrăutățirea relațiilor cu Moscova. Singura explicație pentru comportamentul președintelui american este frica acestuia de a nu fi luat în colimator de presa americană și de a fi făcut agent al Rusie, ceea ce îi poate atrage noi anchete ale Senatului și o posibilă demitere.

Pentru aproape toți a devenit evident că SUA este asemenea bătăușului din curtea școlii care amenință cu o scatoalcă pe cei mai slabi decât el. Imperialismul american a făcut victime numeroase la sfârșit și început de mileniu. Irak, Libia, Siria sau Yemenul sfâșiat de bombardamentele aliatului saudit al Americii sunt cele mai bune exemple. În timp ce presa din Occident și statele fostului bloc comunist se concentrează pe Rusia și agresiunea acesteia asupra Ucrainei dând-o ca exemplu de comportament agresiv și ridicând osanale de fiecare dată când această țară este pedepsite (pe bună dreptate) se uită toate agresiunile și violările dreptului internațional care au ca obiect America. Nimeni nu sancționează SUA pentru comportamentul ei agresor evident.

Dar ca orice bătăuș arogant, există pericolul ca SUA să se confrunte cu o coaliție a celor nedreptățiți (celelalte mari puteri) riscând pe deasupra să fie părăsit de aliații pe care îi are. În acest din urmă caz putem da ca exemple cazul Filipinelor și al Turciei care încet-încet încearcă să facă pași înafara sferei de influență americane și să își găsesc propria cale alături, poate, de Rusia și China.

Autor: Cimpoieru Ciprian