Este pur și simplu imposibil de stabilit cu exactitate data exactă a apariției unei tradiții atât de minunate precum celebrarea zilei de naștere. Însă cu toate acestea, se poate presupune că istoria sărbătorii de ziua de naștere începe după inventarea calendarului de către om.
Ziua de naștere – este ziua anului în care s-a născut o persoană – venirea acesteia pe lume. Ziua de naștere este o sărbătoare sărbătorită în întreaga lume, indiferent de rasă sau de sex. Fiind cea mai populară și sărbătorită universal, are propria sa istorie unică și fascinantă.
În zilele noastre, se cunosc doar câteva versiuni care încearcă să explice cu adevărat istoria zilei de naștere, și anume:
Potrivit primeia dintre ele, sărbătoarea zilei de naștere are rădăcini păgâne, strâns împletite cu magia neagră. Există credința că, în ziua nașterii sale, o persoană este cel mai susceptibilă la influența forțelor întunecate. Din acest motiv, în această zi, merită să fie înconjurată doar de prieteni și rude, evitând să se întâlnească cu dușmani și cu cei de rea-voință. Biserica, pe de altă parte, considera că sărbătorirea zilei de naștere era o manifestare a unui comportament extrem de negativ. Încă din cele mai vechi timpuri, creștinismul și păgânismul erau religii concurente. Biblia conține descrieri ale serbărilor de ziua de naștere. Cu toate acestea, nu se vorbește despre niciun fel de distracție, dimpotrivă, ambele evenimente sunt prezentate într-o lumină negativă: (Geneza 40: 20-22 (c. 1513 î.e.n.) și Marcu 6: 21-29 (secolul I e.n.). În mintea creștinilor, dorința de a sărbători ziua de naștere nu a apărut deloc, datorită percepției specifice a lumii. Se credea că lumea este un loc al necazurilor și tristeții și, odată cu plecarea unei persoane din viață, aceasta începe o perioadă de fericire fără necazuri și suferință. Ziua morții a fost percepută ca o zi fericită, ziua eliberării din lumea cel păcătoși.
A doua versiune are legătură cu istoria Romei Antice. Se spune că războinicii romani au adus tradițiile sărbătorilor aniversare împreună cu unele tradiții orientale, în special sărbătorirea zilei de naștere a zeului soarelui Mithra. Inițial, cultul lui Mithra s-a răspândit în Persia, dar în timp s-a răspândit în toată Europa. Împreună cu cultul închinării lui Mithra, tradiția celebrării zilei de naștere a lui Dumnezeu a câștigat, de asemenea, popularitate. După mulți ani, sărbătoarea s-a răspândit și a înlocuit tradiția sărbătoririi zilei de naștere a lui Dumnezeu. Astfel, de la 400 d.Hr. e. Împărații romani își sărbătoreau zilele de naștere.
O altă versiune larg răspândită spune că începutul acestei sărbători a fost pus pe vremea lui Iisus Hristos. Tradiția sărbătoririi zilei de naștere este asociată cu Crăciunul. Biblia spune despre înțelepții care au venit să se închine pruncului Hristos născut că au adus cu ei daruri: aur, tămâie și smirnă.
Din dovezile scrise care au supraviețuit, se știe în mod fiabil că celebrarea zilei de naștere datează din mileniul 3 î.Hr. În Egiptul antic, sărbătoarea a avut loc numai în cinstea faraonilor și a moștenitorilor lor bărbați. Toată lumea se pregătea de ziua marelui Faraon, pentru că această zi să fie o sărbătoare națională grandioasă. Astfel, sărbătoare era cu adevărat solemnă, unde erau organizate festivități naționale, în care sărmanii erau hrăniți. De ziua Faraonului, de asemenea, prizonierii erau uneori eliberați din închisori. Totul avea ca scop să-i facă pe oameni să meargă și să se bucure de această sărbătoare. Prima femeie pentru care a început să aranjeze sărbători anuale a fost Cleopatra II (185-116 î.Hr.).
Și nu în ultimul rând, o altă versiune spune despre sărbătoarea zilei de naștere în Grecia Antică, faptul ca a fost destul de distinctivă. Fiecare dintre zeii lor, bine cunoscuți de noi din mitologia greacă, au fost sărbătoriți de 12 ori pe an, adică in fiecare luna.
Oamenii obișnuiți din cele mai vechi timpuri nu își sărbătoreau ziua de naștere și niciunul dintre ei nu credea că acest eveniment ar putea fi transformat într-o sărbătoare separată. Nu exista un loc pentru o zi de naștere în acele vremuri în accepțiunea bisericii. Dar în anii Reformei, situația s-a schimbat radical. Data nașterii copiilor în biserici a început să fie înregistrată abia în secolul al XII-lea. Germania a devenit prima țară din Europa care a transformat ziua de naștere într-o sărbătoare.
În Țările Române din secolul al XVII-lea, nu erau sărbătorite zilele de naștere, ci doar zilele persoanelor cu nume de sfinți, în semn de pomenire a datei canonizării lor. Apoi, mai târziu în secolul al XIX-lea, numai nobilii și negustorii bogați din România au început să sărbătorească zilele de naștere. Și abia din secolul XX, tradiția s-a răspândit printre oamenii de rând.
În zilele noastre, indiferent de locul în care locuiește o persoană, ziua de naștere este considerată o zi specială, extraordinară, marcând o etapă nouă și necunoscută din viața unei persoane.
Leave a Comment