Itinerariu de vacanta. Quo vadis?

Este vara. Ne gandim la vacanta si la ce locuri sa mai descoperim si anul acesta. Partea cea mai grea pare planificarea calatoriei. Un efort sustinut ce-i drept, care nu prea ne ajuta sa iesim in avantaj daca facem un calcul amanuntit al timpului petrecut planuind deplasarea si al timpului rezervat vacantei propriu-zise.

Recent intoarsa din Maroc, unde am vizitat Casablanca si Marrakech , mi-am dat seama ca o astfel de deplasare face nota discordanta discursului de mai sus, aducand ideea de vacanta mai aproape de normalitate.

Maroc, sau regatul Maroc, tara a Africii de Nord, este un loc deosebit nu numai datorita pozitiei geografice, atingand atat Oceanul Atlantic si Marea Mediterana de-a lungul coastei, cat si din punct de vedere istoric. Monarhie Constitutionala in prezent, isi intinde existenta pana la anul 110 î.Hr, cu o istorie cunoscuta in izvoare de aproape 8000 de ani.

Entuziasmul este primul cuvant care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la cele doua orase. Calatoria se deruleaza practic, intim si personal, exista o viziune unica pentru fiecare vizitator, itinerariul configurandu-se pe doua planuri, unul al concretului, al realului si celalalt al miraculosului, al ascunsului.    

In Casablanca, “L’ancienne Médina” , este un bazar cu totul aparte, si reprezinta alaturi de “La Sqala”, doua puncte de interes majore ale orasului. Traseul include mai multe tipuri de personaje. Pilonii vizitei sunt calauzele, figuri ale orasului traditional, un fel de ghizi localnici poligloti, reconvertiti in oameni ai bazarului. Ei iti pot explica istoria orasului inca din cele mai vechi timpuri, intr-un limbaj coerent, timp in care te poti bucura de tarabele cu suvenire si costume traditionale. Spre seara, cina se poate lua la Sqala,un restaurant traditional care uimeste prin calitatea preparatelor servite dar si prin ambienta care te poarta cu cateva secole bune in urma. Fost bastion fortificat din secolul XVIII, “Sqala” reprezinta unul dintre putinele vestigii ale regatului condus de Sidi Ben Abdallah.  Jean-Luc Pierre descria acest loc in opera sa „Casablanca et la France, XIXe-XXe siècle” ca fiind punctul principal al cetatii, aflat la granita dintre ocean si oras.

In acelasi timp, abordarea intregii vizite dintr-un punct de vedere istoric, cu entuziasm si rabdare, confera o sanatoasa doza de reflexie pe seama locurilor mai putin cunoscute, dar care au o importanta vitala pentru cultura noastra generala.

Drumul dinspre Casablanca catre Marrakech este foarte usor de parcurs, si in acelasi timp va asigura o calatorie confortabila. Trenul, care poate fi luat fie din aeroportul Casablanca, fie din Gare de Casa-Port, circula din ora in ora, este dotat cu aer conditionat si va ofera de asemenea prilejul ca timp de 3 ore sa descoperiti un altfel de Maroc, uimitor de verde asemenea unor gradini edenice pline de flori!

Marrakech sau “ la ville rouge” denumit de catre scriitorii francezi perla sudului sau “la sortie de l’Atlas”, este un oras fascinant din toate punctele de vedere ! Oras exotic, cu vedere inspre Muntii Atlas, desertul Sahara si Oceanul Atlantic, Marrakech intra in tipologia putinelor locuri de pe mapamond care scapa de reconfigurarea eminamente urbana, si in care costumele si obiectele traditionale, credintele populare, si strazile inca pavate cu piatra faciliteaza evadarea intr-un univers miraculos.

            Refacut dupa mai multe incendii, bazarul din centrul vechi al orasului, Djemaa El Fna, ofera vizitatorilor o incursiune in trecut exclusiv prin intermediul culorilor, mirosului de condimente si al muzicii traditionale, un itinerariu suprarealist, de o poezie stranie, care insufla deopotriva sentimentul trecerii timpului dar si al unui spatiu comercial adaptat vremurilor noastre.

Vizitat in perioada Ramadanului, orasul pare sa prinda viata odata cu apusul soarelui. Sunetul rugaciunilor de la moschee, si abundenta luminilor transforma orasul intr-un spectacol tulburator si incitant! Aici se resimte voit sau nu atmosfera din filmele cu cadane si sultani, senzatia aceea de mister intr-un loc aparent bine ancorat in realitate. Pentru a completa tabloul in totalitate, restaurantul “le Foundouk” , un vechi caravanserai, ofera un meniu traditional extraordinar. Punctul culminant al cladirii este terasa, cu superba sa priveliste asupra orasului, unde poti degusta tot felul de delicatese culinare in lumina difuza a lampilor datand de la ridicarea cladirii. Inainte sa parasesti terasa este timp sa surprinzi agitatia orasului noaptea, dupa care spatiul se inchide si esti readus in camerele care au gazduit ani la rand beduini si caravane.

Nu poti pleca din Maroc fara a incerca ceaiul de menta, fara a cumpara ulei de argan si cel putin o carpeta colorata. Calatoria iti propune un ritm ametitor, dar iti ofera garantia unei deplasari de neuitat, in care ti se pare aproape un sacrilegiu sa pierzi timp pretios facand poze, cand sunt atat de multe de descoperit si memorat! Dupa ce parcurgi acest traseu, intelegi ca orice realitate are doza ei de magie, iar in Casablanca si in Marrakech regasesti acest timp de magie din plin.

Nu pot sa gasesc un deznodamant potrivit pentru acest articol asa ca fac apel la doua fraze care imi sunt dragi, ale lui Plesu , atunci cand vorbeste ironic despre “romanul care are in banita bastonul de scriitor”.

“Oricine a practicat, intensiv, exercitiul scrisului stie ca el nu e punerea (finala) in pagina a unei cautari, ci cautarea insasi. In incercarea de a formula, afli lucruri la care simpla cadere pe ganduri nu are acces (…) Scrisul tau te-a dus mai departe decat propriul tau gand. Scrisul tau s-a dovedit mai ingenios decat tine.”