Statisticile ONU, citate în necunoștință de cauză de întreaga mass-medie internațională, afirmă că pe planeta noastră 40 de milioane de oameni se află în sclavie. Dar ce e în neregulă cu aceste informații? Doar e vorba de ONU, o organizație serioasă care nu lasă să circule informații eronate spre opinia publică. Singura problemă cu aceste statistici este că sunt în totalitate false și ele perpetuează o stare de fapt jenantă pentru societatea noastră.
Deoarece, cum voi demonstra cu doar câteva argumente, numărul sclavilor la nivel mondial nu este de câteva zeci de milioane ci de câteva miliarde, asta dacă nu aproape întreaga populație a planetei este formată sau urmează să fie formată din sclavi. Trăim pe o planetă a sclavilor și ne îmbătăm cu iluzia că suntem liberi…Vă vine a crede?
Sclavia autentică implica și implică încă faptul, ca în schimbul muncii sale, sclavul să primească hrană și adăpost din partea stăpânului său. În funcție de societate și de stăpân sclavul putea deține și anumite bunuri materiale mai mult sau mai puțin valoroase. Însă în societatea modernă, care s-a dezis de sclavie (cică) nu mai avem plantație ci avem „câmpul muncii”. Astfel, muncim de ne spetim de dimineața până seara târziu, dar nu mai primim adăpost și mâncare din partea stă….pardon, a șefului ci un salariu din care trebuie să plătim pentru mâncare și adăpost.
Dar ce te faci dacă salariul pe care îl primești îți ajunge doar pentru mâncare și adăpost? Dar ce te faci atunci când mai ai de plătit taxe și impozite? Ce te faci când salariul nu îți ajunge nici măcar pentru astea trei (mâncare, adăpost și taxe)?
Parcă sclavia propriu-zisă era o variantă mai bună…Acolo măcar aveai garantat adăpostul, mâncarea și ocrotirea din partea stăpânului. În situația prezentă nici măcar pe astea trei s-ar putea să nu le mai ai (vezi milioanele de indivizi fără adăpost din lumea întreagă). Dar partea cu adevărat sinistră continuă, cu salarii suficient de mari încât să te simți obligat să vii pe plantație dar nu suficient de mari încât să ridici capul din țărână. Acum că am lămurit că lucrurile stau mai rău decât în Roma imperială dominată de sclavagism și că aproape toți locuitorii planetei se află în sclavie. De ce aproape toți?
Deoarece și cei care care au o anumită situație materială nu sunt deloc siguri că nu vor ajunge la fundul sacului (o recesiune, o perioadă de austeritate, investiții foarte proaste). Ce să mai: dacă nu faci parte din cei 0,1% care conduc planeta și care dețin peste 50% din bogățiile planetei nu poți fi sigur de nimic, nici măcar de finanțele tale. O să se spun că cei 0,1% „semizei” au câștigat banii cinstit. Dacă a face bani cinstit înseamnă să apelezi la metode de tip insider trading, afaceri cu statul, să fii salvat de stat (bail-out) în cazul în care ești lovit de criză sau să primești ajutoare din partea statului pentru a crește valoarea acțiunilor tale înseamnă că acești oameni sunt perfect curați.
Tot ce am scris mai sus sună precum o apologie socialistă sau chiar comunistă dornică să repartizeze averile. Dar a ne pune speranța în comunism este o mare greșeală mai ales că: comunismul a fost inventat de cei 0,1%, liderii și partidele comuniste sunt controlate de cei 0,1% iar Agenda comuniștilor este promovată de aceiași privilegiați (0,1%) care vor fi feriți din calea redistribuirii averii de către socialisto-comuniști. Singurii loviți vor fi cei din clasa mijlocie care vor fi aduși (și sunt aduși la statutul de sclavi moderni) în timp ce săracii planetei vor rămâne la fel de săraci.
Propaganda stăpânilor de sclavi care conduc planeta promovează zicale precum „meseria e brățară de aur” sau reușitele unor oameni care s-au ridicat prin propriile forțe. Nimic în neregulă până aici dar toată această propagandă e făcută cu scopul de a-i motiva pe sclavi să tragă mai tare și să „pompeze” și mai mulți bani în cuferele stăpânilor de sclavi.
Autor: Cimpoieru Ciprian
