Nu mai vreți războaie? Alegeți Anarhia!

Majoritatea oamenilor au o părere greșită legată de termenul „anarhie” asociind-o cu lipsa regulilor și a legilor. Pentru acești oameni anarhia e asociată cu o societate în care domnește un talmeș-balmeș perfect și în care lumea face ce dorește. Vestea bună este că anarhia nu înseamnă așa ceva. Vestea proastă este că termenul „anarhie” a fost denaturat de interese oculte ce nu au nici un interes în a crea o societate anarhică.

Termenul „anarhie” înseamnă pur și simplu „fără lider” și nu „fără reguli” așa cum cred majoritatea indivizilor spălați pe creier. Dacă termenul „anarhie” înseamnă „fără lider” atunci putem ușor să ne dăm de ce liderii noștri au tot interesul să denatureze acest termen. O societate anarhică ar distruge orice urmă de legitimitate a oricărui lider, indiferent de tipul lui și de țara pe care o conduce. O societate în care domnește anarhia este dimpotrivă condusă după reguli și legi dar numărul lor este cu mult mai mic decât într-o societate condusă de un lider. Pentru a nu-și simți puterea amenințată orice lider tinde să dea legi peste legi care să îngrădească drepturile și libertățile oamenilor. Nu trebuie să uităm că gradul de libertate al unui lider este invers proporțional cu gradul de libertate al supușilor săi. Cu alte cuvinte: cu cât un lider are mai multă libertate de acțiune asupra supușilor săi cu atât libertatea respectivilor supuși are de suferit în sens negativ.

Anarhia duce automat la mai puțină birocrație sau chiar la dispariția ei totală. Pentru ca statul și liderii săi să controleze orice fațetă a vieții individului este necesară apariția și menținerea unei birocrații puternice care duce automat și la taxe pentru a o menține. Banii din taxe nu sunt de obicei cheltuiți pentru mai binele societății ci pentru menținerea unui aparat de stat neperformant.Vedem acest lucru în majoritatea țărilor de pe Glob și mai ales în cele în care partidele socialiste se află la putere.

Corupția dispare și ea odată cu apariția anarhiei. Un funcționar de stat se consideră un mic Dumnezeu dar un Dumnezeu prost plătit. Sigur că își va păstra postul de la Stat până când va ieși la pensie indiferent ce s-ar întâmpla (sau de performanțele obținute) dar nemulțumit de salariul mic el va cădea la un moment dat în patima corupției. Anarhia va distruge posturile funcționarilor de stat înlocuindu-le cu specialiști bine pregătiți și mult mai bine plătiți care lucrează în companii private.

Anarhia, contrar părerii multor indivizi, înseamnă automat și sfărșitul războaielor. Istoria a dovedit că nu omul de rând este cel ce dorește începerea unui război. Liderii sunt responsabili pentru asta târând astfel și restul populației într-un conflict sângeros pe care puțini îl doresc.
Motivațiile unui astfel de conflict sunt gloria personală a liderului sau dorința sa de înavuțire. Fără lider (archon) nu avem războaie, punct.

Armata și poliția sunt organe create pentru a servi liderului și apropiaților săi. Sunt folosite în primul rând pentru a reprima izbucnirile populare și abia apoi pentru a păstra ordinea publică. În timp ce în țările așa-zis libere se mai păstrează o aparență de democrație dictaturile folosesc pe față poliția și armata pentru a se menține la putere. Dispariția archonului (a liderului) poate rezulta într-o societate în care fiecare individ este un soldat care își va apăra patria în cazul unui conflict dar poate fi în același timp polițistul care apără societatea de infractori. Exact acest lucru prevede și Constituția americană care le dă dreptul cetățenilor acestei țări să poarte o armă de foc și să se organizeze în miliții bine înarmate și antrenate ce luptă contra dușmanilor interni sau externi. Printre dușmanii interni, Părinții Fondatori ai Americii au menționat răspicat și guvernul. Un guvern care cu timpul poate acumula puteri dictatoriale și deveni un veritabil pericol pentru viața cetățenilor americani.

Dar din păcate anarhia nu este pentru oricine. Mulți nu se vor simți bine știind că nu au în spate sprijinul unui stat pe care de multe ori îl consideră ca pe un părinte ce este întotdeauna acolo pentru a-i da o mână de ajutor.

Autor: Cimpoiru Ciprian