Se cîştigă bani mulţi în capitala scumpei noastre patrii. Dar nu orişicine pohteşte la bani are parte de câştig. Regula este să fii băgat în politică, să fii ceva rudă cu vreun politician de soi, ori să fii pretenaş cu indivizii posesori ai demnităţilor publice. Se câştigă bine din confiscarea temporară a autoturismelor parcate cu câteva zeci de centimetri abatere de la limita instituită de Primărie. Vin băieţii cu macaraua şi le înşfacă rapid. Costul pentru recuperarea maşinii luate la gloabă este de câteva sute de lei noi, adică milioane de lei vechi. De pildă, un autoturism parcat cu 20 cm (pe măsurate!) altfel decât permite legea făcută în Capitală, îl costă pe stimatul păgubit şapte sute RON. Se mai agaugă aici 50 RON, deplasarea cu taxiul până la depozitul de maşini arestate din stradă de către onorabila administraţie locală prin intermediul firmelor clientelare. Mai mult decât leafa unui proletar care trage din greu la târnăcop o lună de zile.
Ne întrebăm, ca…neştiutorii: cum s-o fi calculat acest preţ năucitor? În funcţie de ce, oare? Or fi dat cu ghiocul? Ar mai fi interesant de ştiut cum e posibil ca o primărie să dispună după bunul plac de un bun privat, cum este cazul automobilului personal. Deşi, în ţara lui Papură Vodă, unde statul a dat primăriilor slobod la biruri, toate sunt de înţeles. Nu şi de acceptat. Cât despre locurile de parcare, am înţeles bine în 25 de ani de promisiuni electorale că acestea se amenajează mai mult pe hârtie şi doar o dată la patru ani, când suntem ademeniţi să mergem la vot. Bună, aşadar, afacerea cu macaraua de săltat maşini, în beneficiul preafericiţilor electori. Oameni buni, vedeţi că se apropie o nouă rundă de alegeri! Veţi avea iarăşi parcări de vis şi amenzi de coşmar.
Bucur Borcan
