Problema lui Daum

Naționala de fotbal a României a încheiat prost acest an, eșecul din preliminarii cu Polonia (0-3) fiind urmat de o înfrângere în amicalul cu Rusia, 0-1. Indiferent că sunt partide oficiale sau jocuri de verificare, Tricolorii arată la fel de rău, și nu trebuie să fii cârcotaș pentru a afirma acest lucru, ci doar spectator sau telespectator.

Când a preluat funcția de selecționer, Christoph Daum a promis că vom vedea o echipă care va ataca în majoritatea meciurilor, făcându-i pe mulți să se întrebe dacă știe cu adevărat marfa pe care o are la dispoziție. Neamțul ne vorbea de România ca despre o Brazilie a Estului și încerca să ne convingă că există un potențial uriaș în Dragoș Grigore et Co. care trebuie doar pus în valoare.

Jucătorii s-au arătat de la început entuziasmați de metodele de lucru ale antrenorului în vârstă de 63 de ani și nu au contenit să-l laude pentru mentalitatea de învingător pe care o promovează. Rezultatele de până acum alcătuiesc însă un alt profil psihologic echipei naționale, una temătoare și precipitată în fața echipelor cu nume, și ceva mai dezinvoltă contra outsiderilor – a se vedea aici succesul din Armenia (5-0), unul care i-a fericit probabil pe mulți dintre amatorii de pariuri sportive care au avut inspirația sa mizeze pe o victorie categorică a României, ținând cont de cotele atrăgătoare care existau.

Dacă tragem însă linie după primele patru meciuri din preliminarii, vedem că avem deja un handicap de cinci puncte față de liderul grupei, Polonia, ceea ce înseamnă deja mult. Problema lui Daum este aceea că trebuie să găsească o formulă de echipă într-o perioadă scurtă de timp. Campionatul Mondial din Rusia se ține peste aproximativ un an și jumătate, iar la prezentarea oficială neamțul a primit din partea FRF un tricou inscripționat cu anul 2018, prin care i se trasa clar obiectivul de a ne duce la turneul final. Tehnician cu câteva titluri de campion în palmares, în Germania, Turcia și Austria, Daum trebuie să creadă în acest obiectiv, ignorând însă realitatea care spune că nu ai la dispoziție minimum 30 de etape pentru a-l îndeplini, ci doar vreo 10. Una este să fii antrenor de club, și alta este să fii selecționer, calitate în care Daum se află pentru prima oară în carieră.

Dacă privim selecția făcută de când a venit pe banca tehnică a României, se poate vedea că Daum este un om extrem de presat de timp, care ar vrea să introducă pe teren 20 de jucători într-un meci dacă s-ar putea pentru a alege pe cei de care are nevoie. Neamțul este preocupat – nimic de reproșat -, caută soluții, iar la una a trebuit să apeleze chiar cu riscul de a-și încălca principiul. Când a constatat ce marfă are la dispoziție, Daum și-a dat seama că trebuie să alcătuiască o echipă defensivă, care să se apere și să joace pe contraatac, adică ceea ce a fost România ultimilor 15 ani. S-a ales praful de ofensiva promisă, pentru că nu ai cu cine și nici nu ai timp să schimbi ADN-ul naționalei.