Procurorii DIICOT resping modificărilor propuse prin proiectele transmise de CSM

La solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii de a proceda la convocarea Adunării Generale în vederea analizării proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmare a adresei din data de 01.11.2017 a Camerei Deputaţilor prin care s-a solicitat avizarea celor trei propuneri legislative, Biroul de Informare şi Relaţii Publice din cadrul DIICOT este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

Marți, 7 noiembrie 2017, a avut loc Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în urma votului rezultând că larga majoritate a procurorilor s-au pronunțat împotriva modificărilor propuse prin proiectele transmise de Consiliului Superior al Magistraturii.
Atât în cadrul procesului de consultare premergător, cât și în Adunarea Generală, au fost exprimate numeroase opinii cu privire la sensul modificărilor propuse la Legile justiției și la metoda urgentă de legiferare promovată.
Opinia dominantă a Adunării Generale a procurorilor din cadrul DIICOT este fundamentată pe urmatoarele argumente care justifică în mare măsură poziția adoptată astăzi de majoritatea participanților:

– absența unei expuneri de motive consistentă și de natură să susțină modificările esențiale propuse;
– incoerența procesului de dezbatere și consultare profesională a magistraților cu privire la normele-cadru care le reglementează activitatea;
– valurile succesive de consultări inițiate de diferiți factori ai deciziei politice din ultimii doi ani au generat o percepție de precaritate a procesului de modernizare legislativă a sistemului judiciar, care pare astfel bazat pe viziuni neintegrate, inconsecvente și pe obiective neclare;
– nealinierea modificărilor propuse la exigențele standardelor europene contemporane, așa cum rezultă acestea din documentele-cheie ale unor organisme internaționale relevante, exigențe care vizează mai înainte de toate garanțiile de independență a sistemului judiciar în raport cu factorii politici sau de orice altă natură.