Științe versus religii – sfârșitul luptei?

Accelerarea progresului tehnologic a pus și pune din ce în ce mai mult sub semnul întrebării adevărurile religioase. Știința a devenit o religie înlocuind treptat religiile propriu-zise.Știința are astfel sfinții săi și legi stricte asemenea celor religioase. Dar știința va face în final greșeala fatală pe care au făcut-o și o fac religiile, aceea de a se erija în depozitarele adevărului absolut din această lume. Științele se transformă în scientism, o nouă religie cu adepți al căror număr crește pe zi ce trece. În rândurile de mai sus am vorbit însă de știința oficială, cea aflată sub controlul Ocultei mondiale. Este o știință care cenzurează descoperirile care pun în pericol poziția Ocultei mondiale, descoperiri care ar putea elibera omenirea din situația de sclavie cu care se confruntă în prezent. Erijându-se în depozitar ale adevărului absolut scientismul riscă să fie contrazis de cele mai noi descoperiri din științele de graniță. Dacă până acum științele afirmau că lumea este solidă, descoperirile din fizica cuantică (un domeniu științific de graniță cu care scientismul poartă un dur război) afirmă contrariul avansând ideea că trăim într-o hologramă. Realitatea este asemenea unui joc pe calculator foarte complex și nimic mai mult. Dacă științele neagă existența Raiului și a Iadului (existență pe care religiile o promovează) aceeași fizică cuantică avansează ideea unor universuri paralele în care se găsesc lumi asemenea Raiului sau a Iadului chiar dacă acestea nu sunt identice în totalitate cu lumile postume descrise de religii.

Oculta mondială are tot interesul să distrugă spiritualitatea ,sub orice formă s-ar găsi ea, deoarece o privește ca pe un refugiu în care oamenii se pot retrage din fața Statului opresiv pe care Noua Ordine Mondială îl dorește a fi impus.În mare parte au reușit, dacă privim la Bisericile goale, dar pe de altă parte au dat greș deoarece mult lume (creștini chiar) se îndreaptă spre alte forme de spiritualitate. Ateismul și scientismul sunt promovate la greu de către conducătorii oculți și pentru că Statul totalitar dorit de Oculta mondială este un stăpân gelos care vede în Dumnezeu un rival periculos la adresa sa.

Majoritatea studenților din facultățile în care se studiază științele sunt atei și se mândresc cu asta dar acest lucru nu împiedică ca în subconștientul lor să existe o frică mult mai mare de moarte și trecerea în nimicnicie decât la cei care cred în Viața de Apoi și în Dumnezeu. Poate de asta mai mulți indivizi bogați doresc să își implanteze după moarte creierele în trupuri de roboți pentru a-și asigura sub această formă nemurirea conștiinței după ce corpul actual dispare.

Majoritatea ateilor au devenit astfel din cauza faptului că îi confundă pe zeii din Biblie cu Dumnezeu. Este o mare greșeală din partea unor oameni care se cred inteligenți deoarece zeii descriși în Biblie sunt zei specifici popoarelor semite transmiși pe diferite căi creștinilor. De asemenea sunt zei imaginari și inferiori Conștiinței Infinite care suntem cu toții. Greșeala ateilor este că l-au căutat pe Dumnezeu unde nu trebuie devenind astfel atei. În timp ce religiile cu ritualurile și preoții lor ar trebui să fie de domeniul trecutului, nu același lucru se poate spune despre Biblie, o carte, care în spatele numeroaselor simboluri și alegorii, ascunde multe din răspunsurile la întrebările fundamentale ale rasei umane. Vorbim aici de apariția omului actual prin inginerie genetică, episod simbolizat în Biblie prin crearea bărbatului din țărână și pe a femeii din trupul bărbatului. Biblia vorbește și de implicarea extraterestră în trecutul nostru sub forma reptilienilor simbolizați prin șarpe dar și de aprecierea de care se bucură Soarele în Antichitate, Soare simbolizat sub diferite forme (mitul lui Samson sau nașterea și învierea lui Isus, un zeu solar). Marele Potop, un eveniment cu un ecou planetar este și el narat în Cartea Cărților, dar este în același timp un episod preluat din miturile sumeriene însă aceasta nu îi scade valoarea istorică. Dacă a fost un eveniment petrecut după ultima glaciațiune la scară globală sau regională, asta este altă problemă.

Autor: Cimpoieru Ciprian