Trump și sfârșitul Americii Imperiale

Imperiile se construiesc pe cale militară cu ajutorul diplomației sau prin mijloace economice dar scopul construirii unui imperiu este aproape întotdeauna unul economic. Nu face excepție nici America zilelor noastre, unul din cele mai mari imperii din istorie. Dar spre deosebire de multe imperii din istorie, Statele Unite au devenit „buricul pământului” apelând la și la calea emulației. Visul american a fost și încă mai este (în din ce în ce mai rare cazuri însă) un motiv pentru care multe țări renunță la o parte din suveranitatea lor intrând astfel în sfera de influență a Americii.

America are un imperiu, acest lucru este evident, dar ce este mai puțin evident este faptul că are și un împărat iar acesta, surprinzător, nu este președintele american, care este în cel mai bun caz un funcționar bine plătit și ascultător. Împăratul la care ne referim este Rezerva Federală Americană, banca centrală a acestei țări aflată sub controlul bancherilor de investiții internaționali. Datorită Rezervei Federale a prins avânt de-alungul secolului XX-lea („secolul american”) economia acestei mari țări dar și elanul militarist pe care îl vedem astăzi. Tipărind și pompând bani ieftini în economia americană, Rezerva Federală a creat o iluzie de prosperitate dar și un complex militaro-industrial pus în slujba războiului. Această iluzie de prosperitate (construită pe credit) are așa cum se așteptau mulți, un revers periculos. Inflația a crescut, salariile ținând astfel greu pasul cu prețurile. În același timp datoria SUA a crescut la cote inimaginabile și mulți se așteaptă ca ea să nu fie plătită niciodată. În momentul în care acest lucru se va confirma oficial putem vorbi de prăbușirea economiei americane.

Donald Trump păstorește peste stârvul economiei țării sale cu promisiuni de zile mai bune dar pe moment nu avem de-a face decât cu războaie și zvonuri de războaie fie că sunt economice sau de alt tip. Putem face multe paralele cu Roma antică și mai ales cu dorința nesătulă a împăraților romani de a cuceri în continuu pentru a echilibra bugetul imperiului. Dacia a fost cucerită de Traian pentru aurul ei la fel cum SUA duce un război contra Yemenului (prin intermediul Arabiei Saudite) pentru a păstra puterea petrodolarului și pentru a pune mâna pe petrolul yemeniților. Din nefericire SUA nu poate lupta cu toate statele din lume, mai ales că unele dintre ele (mari puteri ca Rusia și China) renunță treptat la petrodolar.

SUA moare încet și urât târând după ea și multitudinea de aliați pe care o are. Printre ei se află și o Românie păcălită de iluzia de libertate care a mai rămas în America. Dar putem spune că nu e prima oară când țara noastră se dă de partea puternicului zilei păcălită de acesta din urmă că luptă pentru o cauză dreaptă. Și în al Doilea Război Mondial ne-am aliat cu mai-marele zilei (Hitler) pentru a duce o bătălie pentru ceea ce era considerată la acea vreme o cauză dreaptă (lupta contra bolșevismului ateu). Conducerea americană se găsește și ea în situația lui Hitler din urmă cu 80 de ani căutând pretexte pentru a porni o agresiune împotriva altor state. Este greu însă de crezut că răbdarea celorlalte mari puteri va dura la infinit și la fel ca Hitler, complexul militar-industrial ce controlează SUA va înfrunta la un moment dat coaliția statelor ce o vor considera un veritabil pericol pentru ele.

Autor: Cimpoieru Ciprian