Istoria și tradiția veșmintelor purtate de clerici se pierde în negura vremurilor. Atunci când vine vorba de straiele preoțești specifice cultului creștin ortodox, originea lor merge chiar până în vremurile Imperiului Bizantin.
Încă de atunci a început să se dezvolte o vestimentație complexă a tuturor slujitorilor altarului, fie ei diaconi, preoți de mir, monahi sau ierarhi. Există o serie de reguli stricte atunci când vine vorba de veșmintele bisericești – unele dintre acestea pot fi purtate doar de unii dintre slujitorii bisericii, care și-au câștigat acest drept. În egală măsură, anumite veșminte sunt purtate doar cu anumite ocazii sau numai în anumite momente ale anului bisericesc.
În rândurile următoare vă vom oferi câteva lămuriri cu privire la hainele clericale și semnificațiile acestora. Informațiile ne-au fost oferite de reprezentanții producătorului de vesminte bisericesti Crilovic, un nume cunoscut și apreciat pe piața de profil.
Care sunt veșmintele neliturgice ale preoților?
Este vorba despre acele straie purtate de slujitorii bisericii în mod obișnuit, în semn de smerenie. Sunt cunoscute sub denumiri diverse, în funcție de zonă, de limba din care a fost preluat termenul – adesea este vorba de rusă sau greacă.
Dulamă, rasă, reverendă. Aparent asociem toate aceste denumiri cu un singur tip de veșmânt. Totuși, există și ceva diferențe, după cum menționează reprezentanții producătorului de veșminte bisericești Crilovic.
Dulama este acea haină neagră purtată de preoți, cu mâneci simple și strânsă la brâu. În limbajul comun, modern, este cunoscută și sub denumirea de reverendă. Pe de altă parte, rasa este un veșmânt mai larg și neîncins la brâu, singura asemănare cu dulama fiind culoarea neagră.
Istoria reverendelor pornește tot din Bizanț. În acea perioadă bărbații purtau haine asemănătoare cu reverendele, în culori diferite. Încă din acea vreme, preoții purtau aceste vesminte de culoare neagră, în semn de smerenie. Tradiția s-a păstrat până în prezent. Un alt veșmânt neliturgic este acoperământul pentru cap, denumit în Biserica Ortodoxă și potcap sau culion, care este purtat, de asemenea, în semn de smerenie.
Ce veșminte se poartă în timpul slujbelor religioase?
Chiar dacă portul zilnic al unui preot este destul de auster, atunci când vorbim de veșmintele liturgice, acestea se încarcă de multiple semnificații, având denumiri specifice.
Stiharul, spre exemplu, este o tunică lungă până la pământ, de regulă de culoare albă, purtată de diaconi și preoți. Aceasta amintește de Sfânta Taină a Botezului. Între stiharul purtat de diaconi și cel al preoților se face însă o distincție. De regulă, stiharul pentru diaconi se realizează din brocart, iar cel pentru preoți din material mai ușor și brodat pe margini.
Mânecuțele au și ele rolul lor. Se prezintă ca un fel de manșete care se leagă cu șnururi. Scopul acestora este de a prinde stiharul în așa fel încât mișcările mâinilor preotului în timpul slujbei să nu fie stânjenite.
Epitrahil, brâu, felon. Primul este cunoscut și sub numele de patrafir și are aspectul unei eșarfe, ale cărei capete atârnă peste pieptul preotului. Acest veșmânt se poartă de către preoți doar în timpul slujbelor. Rolul brâului nu mai trebuie explicat, dar trebuie cunoscut faptul că este confecționat din pânză și este brodat. Felonul este acel veșmânt larg, de formă conică și fără mâneci, care se poartă peste toate celelalte veșminte bisericești.
Monahii și ierarhii poartă veșminte specifice. Dintre acestea pot fi enumerate sacosul, mantia, epigonatul, omoforul, engolpionul, camilafca și mitra. Reprezentanții Crilovic ne-au oferit și câteva scurte informații despre aceste veșminte:
- Sacos – veșmânt cu mâneci largi, mai strâns pe corp decât felonul.
- Mantia – are aspectul unei pelerine care se încheie la gât și la picioare și este purtată de ierarhi înainte de Sfânta Liturghie.
- Epigonatul – simbolizează cuvântul lui Dumnezeu și este un veșmânt arhieresc în formă de romb, legat cu un șnur după gât și care atârnă pe genunchiul drept.
- Omoforul – o fâșie lungă de țesătură purtată de episcopi în jurul umerilor; este considerat cel mai important dintre veșmintele episcopale.
- Engolpionul – un medalion oval, purtat pe piept de ierarhi; poate prezenta o icoană a Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a unei mari sărbători.
- Camilafca – văl de pânză atașat de potcap purtat de monahi, care coboară peste spatele purtătorului.
- Mitra – acea coroană purtată de ierarhii bisericii pe cap în timpul slujbelor religioase.
Toate aceste veșminte bisericești sunt încărcate de semnificații puțin cunoscute de marea majoritate. Mai multe explicații, dar și oportunitatea de a găsi veșminte preoțești deosebite sunt oferite pe website-ul www.vesmintebisericesti.ro, ai cărui reprezentanți ne-au furnizat și informațiile de mai sus.
